miercuri, 2 martie 2011

Monicăi, cu drag...


Cand implinim18 ani, „cei mari” ne indeamna sa ne ingropam copilaria caci timpul nu se intoarce, el are o singura directie -viitorul. Ce ar fi sa ii contrazicem?! Paseste peste prag, dar nu inchide usa, vei avea nevoie sa te intorci din cand in cand in camera copilariei tale. Nu omora copilul din tine, invata sa fi femeie si copil deopotriva si aminteste-ti ca in ziua in care vei inceta sa mai fi copil ai murit demult. Ori noi vrem sa TRAIM, nu-i asa?
Nu stiu ce ar trebui sa ii spuna o prietena, alteia in asemenea momente. Stiu insa ce vrea sa iti spuna copilul din mine: pastreaza inocenta si credinta naiva a copilariei. Iar femeia din mine iti spune sa iubesti, iubeste mult, iubeste ochi, buze, suflete si trupuri deopotriva, iubeste cand iti e greu si simti ca te-ai ratacit pe drumul tau, iubeste cand nu mai crezi in iubire, iubeste mai ales cand suferi, iubeste cand altii ar ura in locul tau, iubeste cand o lumea intreaga iti condamna iubirea. Iubeste-l pe cel care va venit sau a fost, chiar daca va pleca sau a plecat deja. Iubeste-l pentru fericirea si suferinta pe care a sadit-o in tine, pentru speranta si visele neimplinite, pentru ceea ce ti-a marturisit si ceea ce nu a avut niciodata curajul sa iti spuna. Iubeste in ura si nu uita sa ierti.
Urmeaza-ti drumul, caci il stii, asa cum putini il cunosc pe a lor. Esti o norocoasa! Urmeaza-ti drumul chiar daca uneori stelele care ar trebui sa il lumineze se ascund dupa nori, chiar daca luna uneori refuza sa iti serveasca ca si calauza, urmeaza-ti drumul chiar daca sunt unele nopti in care ploua si el nu iti ofera niciun loc de refugiu. Iti vei pierde credinta in drumul tau intr-o zi, asa cum o pierdem cu totii. Il vei nega si visul tau ti se va parea doar o fantezia absurda a unei copilarii de care nu ai putut sa te desprinzi. Nu iti jigni copilaria! Nimeni nu isi cunoaste mai bine drumul decat un copil, caci copilul nu cunoaste frica incertitudinilor, cunoaste doar curajul pasilor pe drumul cel bun. Intoarce-te atunci in copilarie, spune-i copilului sa iti povesteasca visul si continua-ti drumul. Iti vei recapata credinta. Iti va lua mult timp sa ajungi, va trebui sa inveti sa ai rabdare, sa astepti. Dar vei ajunge la capat, drumurile au mereu finalitate si in fond orice asteptare e provizorie chiar daca dureaza o viata.
Te vei schimba in drumul tau, viata ne schimba pe toti. Cu totii incercam sa schimbam lumea, dar oare nu ea e cea care ne schimba pe noi? Vei pierde prieteni si vei cunoaste altii, vei uita chipuri pentru a putea sa iti intiparesti in minte altele. Vor fi oameni care vor poposi in viata ta o dimineata, sau oameni care iti vor ramane alaturi o viata. Invata de la fiecare cate ceva! Te vor face sa suferi, iar tu va trebui sa gasesti puterea sa ii ierti, sa lupti pentru ca ei sa ramana langa tine sau sa ii lasi liberi. Indiferent de ceea ce ti se va intampla: TU esti singura responsabila de ceea ce devi. Asuma-ti asta!
Esti un om minunat dar ai tot dreptul sa gresesti. Sa nu fi dezamagita de asta. Asculta-ti inima si ignora-i pe cei care nu cred in puterea ta. E important sa stii ca oamenii adevarati fac ce trebuie, cand trebuie indiferent de consecinte.
La 18 ani viata ne pare complicata, in fond se rezuma la 3 cuvinte:
DA. DUMNEZEU. DRAGOSTE

Dar tu stii atat de bine ce trebuie sa faci!
FEMEIE, la lupta!



P.S. Ne vedeam in Viena, la 7:00 p.m la cafeneaua de pe Mariahilferstrasse
Sa aduci o carte, de filozofie daca se poate...
(Iti multumesc pentru lucrurile frumoase pe care le-am invatat de la tine!)
LA MULTI ANI!
LA MULTE VISE IMPLINITE!

3 comentarii:

  1. Multumesc...e cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodata,pentru ca nu e printre acele lucruri pe care mi le pot oferi in restul zilelor..pentru ca mi-a dat vibratii de bine-gandire,si curajul de a merge mai departe.
    Candva,demult,am crezut ca ma narui,am plans si am pasit sfios in fata putin cate putin.Si totusi am zambit,adolescenta mea curgea pufos si zilele imi aduceau numai surprize frumoase.Am invatat coborirea abrupta din rasfatul unui destin fara fisura..insa n-am sa uit niciodata ca tu ai fost acolo langa mine si mi-ai dat curajul sa ma ridic si sa merg mai departe.Am traversat balante tulburatoare de destin pe care multi cred ca le-au intuit,altii pariaza ca le stiu si in fapt nimeni nu mi-a observat niciodata ezitarea de a merge inainte.Acum stiu drumul de la extaz la prapastia agoniei,doar ca l-am parcurs cu ochii deschisi ca sa-l inteleg.Intelegandu-i rostul,am stiut sa-l urc inapoi,si am gasit urcand oameni frumosi a caror mana intinsa ma asteptau fara dorinta de a ma judeca..asa cum ai facut si tu,asa cum toate astea le-am invatat de la tine!

    RăspundețiȘtergere
  2. "Acum stiu drumul de la extaz la prapastia agoniei,doar ca l-am parcurs cu ochii deschisi ca sa-l inteleg. Intelegandu-i rostul,am stiut sa-l urc inapoi..."
    Daca te indoieste vreodata de ceea ce esti si cat valorezi sa stii ca in fraza asta se reflecta puterea si curajul unui OM care a invata sa fie mai om ca multi altii.
    Iar daca ai invata ceva de la inceputul de om care sunt inca (caci e cale lunga pana la desavarsire)sa stii ca multumirea am primit-o demult atunci cand mi-ai aratat ceea ce nu am putut sa vad singura.
    You will always be in my heart, no matter what:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Îmi lipseşte sufletul...însufleţirea ta Andrada.
    Să te aibe în grija lui Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere