vineri, 12 noiembrie 2010

Barbatul si Femeia



La inceput a fost ANDROGINUL, acea impletire fecunda a carnalului si spiritualului. Androginul era barbat si femeie deopotriva, rezultatul contopirii partii femeiesti a naturii cu cea barbateasca. Barbatul era capul- femeia era gatul fraged care-i era stalp asemeni piedestralului care tine in poale cea mai veche sculptura in piatra. Barbatul era chipul- femeia era parul care-i incadra pometii, ii saruta gatul, ii dansa pe umeri, si se oprea sub calcaie. Barbatul era frunte imbracata de sudoarea miilor de ani- femeia era tampla pe care sudoarea isi grava istoria. Barbatul era pleoapa care invelea globul ocular- femeia era genele care derivau din ea si se lipeau atunci cand pleoapa obosea si nu mai putea sa inveleasca ochiul. Barbatul era pupila prin care lumina intra izbindu-se de retina- femeia era irisul care transforma lumina in curcubeu, astfel androginul prima data a cunoscut lumea prin culori. Barbatul era dintii care sfasaiau hrana atat de necesara trupului- femeia era saliva care o dizolva. Barbatul era buzele care contineau anticorpii tuturor ranilor – femeia era limba care le curata. Barbatul era timpanul-vibrand, vital auzului- femeia era pavilionul care aplifica sunetul. Femeia era obrajii arsi de lacrimile celor dintai pacate- barbatul era barbia pe care lacrimile se stingeau. Femeia era sanii in rotunjimea carora se ascundea seva prunciilor lumii- barbatul era bratele care le acopereau goliciunea. Femeia era pantecul devenit religia creatiei- barbatul era samanta care-l facea fecund. Femeia era buricul care hranea viata dinauntru-i- barbatul era degetele care-l presau ca lumina din el sa i patrunda in trup. Femeia era cupa sacra- barbatul era apa din ea. Femeia era coapsele in care fertilitatea se prelungea- barbatul era genunchii care-i implorau prin indoirea lor fecunditatea. Femeia era gamba care cucerea- barbatul era calcaiul pe care fiinta femeii se sprijinea.
Zeii i-au pedepsit androginului perfectiunea, rupand-o pe FEMEIE din BARBAT, despicandu-i trupul in doua. Pedeapsa partilor este sa se gaseasca. Mantuirea lor este impletirea, caci nu e cu putinta sa numesti intreg ceea ce nu e nici macar jumatate, iar ceea ce nu e intreg destul nu va cunoaste niciodata mantuirea.
Eu nu cred in BARBAT, nici in FEMEIE nu cred. Eu cred in impletiri de carni si spirite. De mii de ani femeia si barbatul se cauta pentru a renaste in chipul androginului. Nu exista barbat in absenta femeii nici femeie in absenta barbatului, asa cum nu exista altar fara rugaciunea, nici nugaciunea fara altar. Altarul e vocea rugaciunii, si rugaciunea calea jertfei spre cer. Cum am putea sa definim barbatul in absenta femeii? Cum am putea sa privim o femeie ignorand cicatricea lasata de desprinderea barbatului din ea? Exista franturi, bucati de carne si suflet, insa de intreg nici nu poate fi vorba. Barbatul nu exista fara pantecele femeii, iar femeia nu-si are sensul daca barbatul nu-i transforma pantecele in altar al creatiei. Nici macar jumatati nu sunt. Nu putem sa definim o jumatatea in absenta celelaltei jumatati pentru ca ea automat ar trebui sa devina intreg. Nu e cu putinta insa sa existe un intreg lipsit de fecunditate, care nu poate da nastere un-altuia, care nu poate desprinde din interioru-i o bucata care se va diviza la randu-i asigurand un continuu perpetu. Asa cum nu exista cer fara pamant, caci pur si simplu nu am mai izbuti sa facem delimitarea, asa si existenta BARBATULUI nu este fecunda daca FEMEIA a incetat sa existe sau nu a fost creata niciodata.
Iata adevaratul sens al vietii- sa intregim trupul androginului. Iata calea spre mantuire! Este vital sa redevenim intregi. Singura cale spre androgin este iubirea. Suntem TOT doar prin iubire, prin iubire suntem TOT. Pentru ca iubirea e pumnul cu care batem la poarta mantuirii. Daca e indeajuns de puternic, sunetul va penetra inaltul si poarta sa va dechide. Daca este fragil, vom cunoaste vesnicia ingenunchiati de timp in fata portii. Si e atat de dureros sa fi vesnic in singuratate!


9 comentarii:

  1. Tu Andrada, huhurez mic ce-si plange dorul in felul ei unic, de fiecare data ma uimesti. Eu cred ca am mai spus-o pe la diversi, dar tie nu cred. Ma simt enorm de mica in fata ta. Sincer iti zic!
    Pot sa fiu eu prima si ultima cinica de pe fata Pamantului, pot sa fiu de o bazicitate si aciditate crunta, ca tu ma pui la colt cu exagerarile mele zgomoatoase, eclatante, epatante (inca se amesteca in capul meu sensurile ultimelor doua cuvinte, dar oricum stiu ca ma aproprii de sensul lor invalmasit in capul meu), blogul tau si tu ma puneti la colt, spasita.
    Degeaba explic eu cu n cuvinte, cu n expresii, cu n sarcasme mai mult sau mai putin fine chestii esentiale! DEGEABA!
    Tu o faci de n ori mai bine ca mine.
    Of, of, copil-femeie! Noroc ca azi am fost plina de dragoste pe la scoala:)).
    Esti nespus de frumoasa. Stii, cred ca incep sa-mi dau seama de socul anafilactic initial al lui Joker cand te-a gasit.
    Iti doresc sa alegi la fel de bine in continuare, desi nu stiu de ce ma mai sinchisesc sa-ti zic asta, cand oricum stiu ca vei alege bine indiferent. Doar nu degeaba tine la tine J:)...
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. Uite cineva care nu m-a uitat chiar daca eu par ca uit atat de des...
    Nu uit insa, te port in mine asa cum port o bucata din fiecare spirit in fata caruia imi plec crestetul umil, caci nimic nu e mai frumos decat un suflet care poarta amprenta atator mii de ani de iubiri si suferinti.
    M-am simtit azi datoare sa scriu, datoare sa imi fac timp sa ma ascult, si ma simt datoare sa iti scriu si tie. Si o voi face.. astept doar sa ma linistesc.
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai tu uiti de mama ta, cea care ti-a dat viata?
    Pai nu, nu uiti! Deci cum sa uit eu de tine? As fi o ingrata fara pereche! Nu-mi permite bunul simt atat de bine dresat si crescut de mine si altii.
    Mie imi ajunge ca-mi raspunzi si pe blog sa stii, desi nar strica si un e-mail din cand in cand. Macar de sarbatori, cu urari de bine, stii:))...
    Dar zii si tu acum cum sa uit eu de o fiinta atat de frumoasa ca tine? De unde imi iau eu seva? Bine, stiu ca in mare parte de la prietenul nostru acum barfit de noi doua, dar cand ma apuca, si tie iti gasesc loc in gandurile mele si in sufletelul meu:).
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
  4. sper sa nu te trezesti niciodata la realitate :-)

    PS : e un compliment chiar daca suna cam aiurea :-)

    RăspundețiȘtergere
  5. Iti multumesc, CC Power!
    E unul dintre cele mai frumoase complimente:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Adaptarea androginului este baza Creatiei...Adam si Eva...;)

    RăspundețiȘtergere
  7. Tu..frumoasa Andrada...ce mai faci?
    Tot binele din lume..pentru sufletul tau pur...
    imaculat. IUBIRE...sa cresti mare.

    RăspundețiȘtergere
  8. Sublim!
    Un suflet neintinat de rautatile acestei lumi!

    RăspundețiȘtergere