marți, 4 mai 2010

Salveaza-te de mine!



Am ingenunchiat in fata oglinzii. Mi-am plecat capul si mi-am sprijinit fruntea de rama de lemn mirosind a vechi si nostalgie. Parul descria obosit conturul saniilor acoperindu-i pe jumatate si una dintre buclele castanii se juca pe umarul alb si gol. Buzele-mi uscat sopteau suferinte si doruri, si ochii-mi citeau goliciunea trupului meu, goliciunea sufletului din mine. Flori de sange imi strapungeau obrajii, si genele imi erau ude. Mi-am atins cu mana stanga lobul fierbinte a urechii, mi-am trasat conturul buzelor superficial, si am lasat lacrima sa ajunga in coltul gurii dupa care am lins-o lacoma si insetata. Mi-am mangaiat ochii cu buricul degetelor. In verdele acela salbatic parca suferinta si-a facut culcus si acum imi prelungeste agonia, sau poate m-a imbalsamat demult. M-am ridicat pe vraful picioarelor, simteam lemnul rece topit de degetele mele. Mi-am aplecat trupul pe spate, mi-am lasat capul sa cada si am inceput sa dansez, miscandu-mi soldurile.
Ma priveam in tot acest timp cautand sa ma gasesc, sa ma regasesc. Eram goala, atat de goala, si goliciunea aia ma infiora. Nu mai aveam decat culoare,culoare ca pedeaspa a lipsei luminii, culoare ca suferinta. Nu mai aveam contur. "Cine esti, copila?" am soptit tardiv, in timp ce ma priveam agonizand . Nu mai stiu. M-am pierdut demult in conturul lui, m-am pierdut de mult in el, m-am cuibarit acolo, m-am impaturit in sufletul lui si acum, acum nu mai pot sa ies, sa nu mai vreau, sau imi este frica. Mi-am pierdut demult identitatea, sau poate nu am avut-o niciodata. Am renuntat demult la mine, pentru ca numai asa imi e cu putinta sa traiesc IN si PENTRU el. Nu am facut nimic care sa fie putin, totul a fost mult peste puterile unui copil de 17 ani. Nici suferinta nu a fost putina, nici noptile in care ma sprijineam cu fruntea de cer rugandu-ma fierbinte sa il am langa mine, nici zilele in care ascultam obsesiv aceleasi viori plangand, nici diminetile in care amanam sa-mi deschid ochii pentru a il mai pastra o clipa langa mine. Nu au fost putine nici clipele care mi le rupeam din provizoriul meu dureros si i le daruiam lui, fara a cere, fara a astepte. Nu au fost putine nici trupurile, nici sufletele, nici buzele, nici degetele, nici ochii cu care il gadilam sufletul si trupul. Nu e putin nici dorul. Uneori am impresia ca daca nu as fi existat eu, nu ar fi existat nici dorul. Dorul, de fapt, e al meu. De cand nu mai exist mi-ai devenit barbat, tata, frate, fiu, sot si Dumnezeu. Am ascuns in tine tot ce eram eu.
Ma privesc in oglinda, si iti vad tie sufletul infierat pe sanul meu drept. Imi privesc pantecul si vad cicatricea buzelor tale pe el. Ma asez in genunchii si iti vad bratele incolacite in jurul soldurilor mele.
Te iubesc, oricine ai fi tu, oricine as fi fost eu...
Salveaza-te de mine!

26 de comentarii:

  1. Toata aceasta intalnire intima cu sinele ,imi aminteste ,de momentele petrecute cu mine in cada,in care sunt eu,descatusata de aparente si-mi sunt cel mai mare critic si cel mai mare prieten,undeva apare ideea de acceptare.

    RăspundețiȘtergere
  2. vezi ma andrada, ce spui tu si ce intelege aia? eu, ma intalnesc intim cu sinele la o laba... badafly, vii si tu cu cada?
    PS : totusi, literatura nu e un teritoriu unde s-a instaurat democratia, deci n-au toti drept de vot... parerea mea

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Manuela: Poate de aceea ne cautam, ma intalnim cu sinele pentru a invata sa ne acceptam. In lipsa acestor intalniri intime, am fi mai departe de tot ceea ce inseamna "sine." Oricum suntem la mii de ani lumina de noi..

    @ Kaos Moon: hmm... tie ce sa iti spun eu oare? stii cum e, doi oameni pot sa priveasca acelasi lucru si sa vada ceva total diferit. Pana la urma fiecare are dreptate in felul lui. Totul e relativ.

    P.S. Hai sa privim partea buna a lucrurilor, cu cat te intalnesit mai des cu sinele (indiferent sub ce forma) cu atat esti mai aproape de tine (indiferent sub ce forma).

    RăspundețiȘtergere
  4. Iubirea absoluta draga mea...de 18 ani, se leaga (rau)de Mitul androginului. Iar omul sec.21 nu prea are nicio treaba cu asta . Poate asa de dat cu parerea.
    Exista un blog Misterious Woman in care se vb.de cele 2 sexe aprofundat. -Cine vrea sa vorbeasca despre asta? 2,3.
    Tocmai de aceea, subiectul e aneanentizat si la nivel MACRO national. Habarnismul e rege, credeMa.
    Paa

    RăspundețiȘtergere
  5. @ joker: nu stiu daca e exista fiinte care pot trai cu trupurile "lipite", fiinte care au capacitatea de a face din viata jumatatii, viata lor respectandi-i totusi individualitatea. Poate ai dreptate, poate dragostea absoulta se leaga de mitul androginului, iar noi nu mai avem nicio treaba cu asta. E adevarat ca in ziua de azi iubirea e patata de "conditional". "Il iubesc daca, il ajut daca". Si acest conditional o omoara, iar despre forma ei absoulta nici nu poate fi vorba in prezenta lui. Si totusi e bine macar sa aspiram la iubirea absoluta, poate in inconstienta si incoerenta noastra o vom gasi, sau poate nu.
    Eu sunt prea tematoare incat sa imi ingaduiesc sa nu sper..

    RăspundețiȘtergere
  6. Ba da...esti chiar frumoasa! Tineo asa. Sa nu deraiezi:))

    RăspundețiȘtergere
  7. Intens textul. Bun. Surpriza placuta varsta.

    RăspundețiȘtergere
  8. @ Joker: Multumesc Joker! Si am sa ma straduiesc sa nu deraiez:)

    RăspundețiȘtergere
  9. @ Manon: Si eu care ma grabesc sa cresc. Din pacate nu prea am rabdare cu timpul...

    RăspundețiȘtergere
  10. Ratiunea e boala omului sarac. Eu vreau sa ma vindec...

    Cum sa-ti multumesc?
    Cred ca prin motto-ul tau
    "Ii e imposibil sa nu doreasca sa se ingroape in fiinta ta si sa ramana acolo scaldata de iubire si cuvinte"
    Nu-mi imaginam ca cineva poate traduce Totul la adevarata valoare. Si stii ce e interesant?
    Ea, nu a citit/nu a vazut.
    Ps Culmea! Nu-i plac blogurile(Si o cred)

    te imbratisez cu dragoste, de la departare

    RăspundețiȘtergere
  11. Eu ca eu, ca ma salvez de mine:)) dar tu?
    Nu cred ca ai destule echipaje militare sa-ti vina, cand dai SOS
    Te sarut....... prin fibra optica

    RăspundețiȘtergere
  12. @Joker: hm.. eu? eu sunt o cauza pierduta deja...:) m-am obisnuit. Nu e bine, nu e nici rau. E doar viata..

    Te imbratisez...

    RăspundețiȘtergere
  13. Bai cred ca ma indragostesc!
    Si ca intotdeauna.., o fac atunci cand simt frumusete, o anume frumusete!
    Daa..ia stai!
    Dar de ce sa nu ma salvez eu de mine?!
    -Ia mai bine retractez:)) sa stau linistit
    si sa-mi fac planuri&combinatiile mele curente....

    O imbratisare de la departare

    RăspundețiȘtergere
  14. ... am citit de cateva ori ce-ai scris pana sa pot sa iti raspund
    Referitor la prima afirmatie ma simt.. nu stiu cum ma simt... „micuta” pentru a starni atentie si sentimente
    Cat despre salvare, chiar vrei sa te salvezi?


    Te imbratisez....

    RăspundețiȘtergere
  15. Acum nu sunt sigur daca imi doresc in totalitate

    RăspundețiȘtergere
  16. ....Mi-e frica de-ntamplare si mi-e frig...

    Ce dimineata frumoasa poti sa imi faci!
    Cred, nu stiu, dar cred s-ar putea.. sa fiu cel mai fericit om din tara, cel putin azi 21 mai.

    RăspundețiȘtergere
  17. Uite ca acum tu esti cel care ma lasa fara cuvinte...
    Citesc de abia acum ce mi-ai scris, e drept dimineata a trecut dar seara e inca aici.
    Ce seara frumoasa imi faci!

    Cand m-am trezit in aceasta dimineata am ascultat "Scrisoare de ramas bun" si am zambit si mi-am amintit de cel care mi-a adus aminte de ea.

    Iti multumesc si te imbratisez, stangaci si rusinata...

    RăspundețiȘtergere
  18. Multumesc Andrei! Cred ca in cazul acesta cuvantul "Divin" spune mai mult decat insiruirea incoerenta a miilor de cuvinte care pot fi spuse.

    RăspundețiȘtergere
  19. Foarte misto...Frumoasa varsta ce de 17 ani :)

    RăspundețiȘtergere
  20. Da frumoasa.. un manunchi de incertitudini, "prime dati"si vise.. :) e varsta la care totul e posibil, care ne hasureaza idealuri fie pentru a le indeplini fie pentru a ne indeparta mai tare de ele.. fericirea e o chestiune de vointa:)

    RăspundețiȘtergere
  21. Ma uit in urma...privesc,zambesc...si intorc capul cu nici macar un regret...stiu ca am evadat,mi`am luat zborul,simt ca plutesc,si cu cat plutesc mai mult simt ca imi place mai mult...Te`am iubit..dar te`am si urat,si acum te`am si uitat!!! nu te invinovatesc pe tine,timp..defapt nu invinovatesc pe nimeni in afara de mine,si nici pe mine,nu am dreptul asta,sunt prea mica,prea sleita d eputeri dar totusi plina de forta necesara sa iubesc sa rad,sa`mi traiesc fiecare clipa asa cum merita sa fie tratata!!!dk ma uit inapoi nu vad decat umbre negre care izbesc de retinele mele...parac le vad prin vis,au ramas acolo in trecut,in ascunsa parte a sufletului meu,a trecutului meu...si am invatat din tot!!am invatat ca nu trebuie sa risti riscul de a pierde...si eu am pariat pe tot...pe sufletul meu...l`am daruit,dar l`am recuperat,si odata recuperat insist sa`l tin al meu!! si te`am cunoscut acum pe TINE...un TU frumos,asa cum te cautam..si ma lupt cu MINE,suflet ce vrei sa zbori,sa nu te fi prins iar in capcana....



    (ma numesc tot andrada;)

    RăspundețiȘtergere