joi, 25 februarie 2010

Celui care va veni...


“M-am gandit indelung ce sa-ti scriu, mi-am cotrobait in suflet insa nu am gasit nimic, doar niste cioburi a cameleonului de sticla care s-a spart ieri in mine. Pe panza sufletului taiata de cioburi am gasit zgariat chipul tau. Eternul chip de pe inima mea. M-am nascut cu el, am facut primii pasi cu el, am crescut impletind codite roscate de papusi cu el inauntru meu, mi-am inclestat intaia oara degetele pe penita cu el, dar acum a inceput sa ma zgarie. Ma ranesti! Poate cameleonul care se sparge din ce in ce mai des iti strapunge chipul. Te ranesc si eu oare? Tu de ce nu plangi, de ce nu sangerezi niciodata? A venit vremea sa iti scot chipul din inauntru-mi, sa imi smulg dragostea si sa iti tes un chip si-un trup. Apoi sa iti dau trupul meu. Sa ne impletim trupurile si sa devenim o singura fiinta, caci eu m-am nascut cu tine in adancu-mi iar tu te-ai nascut din nevoia adancului meu. Eu m-am nascut goala, tu te-ai nascut sa ma umpli. Fiinta noastra se va numi “noi”. “Noi” v-a invata sa iubeasca, sa mangaie si sa ierte. Inocenta mea iti va seduce sufletul si-l va atrage in capcana eternitatii. Te voi invata sa crezi in eternitate. Cu iubirea din adancu-mi, neconditionata si sortita tie si numai tie, te voi imbraca in fiecare zi. Te voi gadila cu parul meu lung, si iti voi saruta cu degetele mici ochii apoi iti voi incalzi cu soapte lobul urechii.. Ma voi dezbraca si te voi lasa sa ma privesti, trupul tau va invata sa il simta pe al meu, trupul tau va fi prelungirea fiintei mele. Cand te vei ridica de langa mine, voi fugi in talpile goale dupa tine, iti voi lua palma intre palmele mele si o voi saruta spunandu-ti ca am sa te astept, voi repeta obsesiv aceeasi asteptare. Iar cand te vei intoarce imi voi arunca trupul in bratele tale si iti voi atinge cu buzele frunte. Nu iti voi cere cuvinte de amor, ba chiar te voi implora in pragul fiecarei dimineti sa-mi uiti chipul cand vei vedea alta femeie. Pentru ca stiu ca oricat de multi pasi va face fiinta ta prin lume, oricate trupuri va cunoastre, al meu e singurul care ii va apartine, caci el se naste la infinit din tine. Trupul meu e singurul pe care il poti iubi si singurul cu care poti face dragoste. Te vei lapada de mine de 1000 de ori cand vei sede in bratele altor femei, cand vei vedea trupuri tinere si proaspete. Si apoi ma vei lua inapoi, pentru ca stii ca nimeni nu va putea sa trezeasca in tine atata pasiune si dor, vei musca din mine, te vei hrani cu carne mea frageta. Intr-o zi te vei plictisi de cautare, si te vei intoarce in mine, pentru totdeauna. Iar clipa in care imi vei uita chipul, ti-o vei aminti ca fiind clipa in care m-ai lasat sa intru in tine, sa fiu parte din trupul si sufletul tau. Oamenii uita pentru a avea timp sa-si intipareasca amintirile in suflet. Eu stiu ca ma uiti ca sa iti amintesti de mine. Te voi privi mereu cu dragoste si ochii tai imi vor marturisi cat de draga iti e fiinta mea. Te voi strange la piept de fiecare data cand sufletul tau va cauta caldura sufletului meu, voi sterge cu buzele insetate lacrima din coltul ochiilor tai cand ei, cei de afara, te vor rani. Iti voi lua chipul dulce in palme si iti voi promite ca ma vei avea la infinit. Voi fi copilul tau, femeia ta, prietena, iubita, amanta si sotia ta. Imi vei fi tata, barbat, prieten, iubit, amant si sot. Nu trebuie sa iti fie frica, dragul meu! Sunt aici, voi fi mereu aici chiar daca uneori drumurile pe care le apuci duc altundeva. Te voi astepta mereu. Nu iti cer nimic, nici macar dragoste, dar stiu ca totusi si daca nu o cer, o am. Caci inima ta atat de buna a invata sa iubeasca banalul din mine. Daca intr-o zi viata va vrea sa omoare iubirea pe care mi-o nutresti sa nu o lasi. Daca intr-o zi imaturitatea mea v-a vrea sa o sugrume, sa ma impingi, sa ma strangi tare in brate si sa imi spui ca ma iubesti. Iti voi plange in brate, voi striga sa ma eliberezi. Sa nu imi dai drumul! Ma voi opri din plans, iti voi privi chipul imi voi aminti cata dragoste nutresc pentru el. Te rog sa ma ierti pentru toate greselile pe care le voi face. Lasa-ma sa imi cer iertare de fiecare data cand voi simti nevoia. Dar tu sa nu o faci niciodata, sa nu imi zici sa te iert. Te-am iertat demult. Cand imi voi pune capul pe picioare tale si voi astepta sa ma mangai, sa o faci. Apoi daca voi dori sa iti vorbesc, sa ma lasi. Lasa-ma sa iti multumesc pentru ca ai primit cadou pe care ti-l daruiesc in fiecare zi, viata mea. Stiu ca nu valoreza prea mult. Stiu ca te supar uneori, ca sunt imatura, stiu ca iti gresesc enorm. Dar te rog sa ai rabdare cu mine, sa ma educi, sa ma cresti si iti promit ca intr-o zi ma vei privi si te vei umple de mandrie cand vei vedea ce copil frumos ai crescut la piept. Ajuta-ma sa fiu mai buna, si lasa-ma sa plang ca sa scot veninul lumii din mine. Ajuta-ma sa imi sincronizez trupul si sufletul cu al tau, sa imi fixez secundarul ceasului vietii dupa al tau.. Sa ma cauti, dar nu afara, sa ma cauti in tine. Priveste-ti ochii in oglinda, chipul meu e zgariat pe retina ta, atinge-ti pieptul si ma vei simti acolo, mereu. Te voi astepta in fiecare zi… Si inca ceva: te rog sa nu faci niciodata nimic pentru mine fara sa simti, caci acel gest nu va avea nicio valoare. Te rog sa nu simti mila pentru fiinta mea saraca, te rog sa ignori existenta cuvintelor „obligatie”, „responsabilitate” si „trebuie”. Nu trebuie sa faci nimic pentru mine, nimic din ceea ce nu simti. Vreau sa fi liber ca pasarea cerului, vreau sa zbori sa cauti fericirea iar daca simti ca ea e alaturi de mine sa stii ca te astept sa te intorci in mine. Nu iti cer sa fiu primul tau cuib, dar vreau sa fiu ultimul. Cand vei veni te rog sa ma privesti in ochii si sa nu imi spui nimic, sa ma lasi sa vad in ei chipul meu. Taci! Te rog, sa nu murdaresti petala crinului acelei clipe vorbind. Chipul meu ascuns in ochii tai imi va spune tot ceea ce trebuie stiu, ca esti pregatit sa ne impletim, sa te lasi sedus in capcana eternitatii. Vom fi eterni..”

P.S. Te iubesc...
Cea care te va astepta in fiecare zi...

5 comentarii:

  1. Greu de descris in cuvinte senzatia...cred ca ceva de genul: nu exista motivatie mai puternica sa inveti sa te strecori si sa te aliniezi himerei, decat cuvintele de fata...cum sa nu vrei sa furi asa ceva?...Textul tau este deosebit prin amplitudine. Practic ti-am auzit vocea. Cei ce nu viseaza nu stiu! http://manonfilo.blogspot.com/2009/10/ea.html...este unul dintre primele mele texte de blogger (e scris prin 2007, dar mutat aici in octombrie 2009). Mult mai succint decat desfasurarea ta de forte, dar cu acelasi mesaj. ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt om, deci sunt las. Sunt om deci am nevoie de un "ceva" care sa ma faca sa lupt si sa imi depasesc conditia de om, de trup murdar si putred sa ma inalt deasupra mea pentru a ma pleca apoi spre mine si a ma ascunde in el. Si pentru toate astea am nevoie sa cred in cel pe care il astept si cel pe care le-am iubit dintotdeauna. Am nevoie, dupa cum spuneai tu asa frumos " sa invat sa ma strecor si sa ma aliniez himerei."
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Am fost acum cateva zile prin Simleu...e surprizator cum un orasel asa mic si inghesuit intr-un colt de Salaj poate ascunde o astfel de fluiditate mentala...afirmatia de fata se bazeaza absolut pe perceptie exterioara a unor stimuli pur geografici. Nici o jignire nu a fost intentionata sau formulata in vre-un fel...ma simt privilegiat sa citesc o femeie ce scrie.

    RăspundețiȘtergere
  4. Poate tocmai saracia aparenta (si spun aparenta pentru ca in inima acestor locuri se ascund bogatii nebanuite), simplitatea si puritatea acestor locuri incita spiritele spre creatie, spre a crea lumi in antiteza cu cele care traiesc. Si eu ma simt privilegiata sa citesc un barbat care scrie impletind carnalul cu spiritul. Divina simfonie..

    RăspundețiȘtergere