...

... I miss so much your little fingers

Sa-ti fie dor...

Sa-i simti urma degetelor mici pe umerii tai calzi, sa doara cicatricea bratele lui puternice pe soldurile tale, sa-i golesti porii fetei de mirosul dulce de parfum, sa-i simti respiratia fierbine pe obrazul tau, sa-i auzi buzele care saruta lobul urechii tale, sa simti cum ploapele lui te mangaie pe pantece, sa iti inghete talpa sub atingerea talpii lui, sa-i gadili pieptul cu parul tau lung, sa-ti apropri fruntea de gura lui si apoi s-o culci pe genunchi, sa astepti sa-ti sarute ochii cu degetele si apoi sa-ti dezmierde crestetul, sa-ti deseneze fluturi pe spate, sa-si infiga unghiile in pulpele tale apoi sa le sarute, sa-i simti tremurul trupului care te omoara in stramtoarea sa, sa simti cum prezenta ta il amorteste... sa urli cand amintirea trupului te bantuie, te seduce si te paraseste in mijlocul uraganului de suferinta. Stii ce inseamna toatea astea?

Sa-ti fie dor, un dor nebun...

13 aprilie

Am pierdut intr-o noapte de 13 aprilie lupta cu trupul si sufletul meu care se impotriveau sa lase posedate de iubire. Imi era frica de faptul ca imi voi pierde ratiunea, echilibrul si voi deveni sclava a iubirii, circumstantelor, si timpului care gravita in jurul nostru. Am castigat intr-o noapte de 13 aprilie un nou suflet si un nou trup. Mi-a fost frica de faptul ca vechia ratiune isi va revendica teritoriul. Nu a facut-o. Am decis atunci sa ma supun iubirii, sa ma las in voia ei, sa o fac ratiune si simtire. Stiu ca am pierdut din start lupat cu ea! In dragoste nu exista invingatori doar invinsi. Din momentul in care o lasi sa intre in tine, dragostea te poseda, musca din tine, bea din tine, te zgarie, te stoarce, respira prin toti porii tai pana cand ajungi la descompunerea finala. Si totusi stiam ca aceasta era singura mea scapare, era spectrul care facea din provizoriul meu ceva etern. Am abandonat-o atunci pe cea care am fost, pentru a putea sluji iubirea. Trebuia sa ma eliberez, sa ma lepat de vesmante si masti pentru a-mi putea pleca capul inaintea ei. Am renuntat la convingeri absurde, idei preconcepute, am acceptate relativitatea ca parte exponentiala a vietii mele. I-am promis ca ii voi fi fidela, ca ii voi implora iertarea de cate ori voi gresi sau nu, ca voi pleca umila fruntea si imi voi astepta sentinta de fiecare data cand greselile mele o vor mahni. Mi-am promis ca voi invata sa iert, sa ascult, sa inteleg. M-a invatat sa ma revendic si sa ma supun, sa ma umilesc si apoi sa fac parada din mandria mea. Nu, nu simt injosire, nu, nu simt decadere, simt demnitate pentru ca slujesc iubirea, pentru ca slujesc Divinitate intrupata in om. Pentru ca sunt sclava si stapana iubirii mele.
M-am nascut intr-o noapte de 13 aprilie in numele iubiri, mi-am amestecat sufletul cu cel pe care iubirea mi l-a dat si am devenit noi. M-am nascut intr-o noapte in numele eternitatii, m-am lepatat de carnea putedra si m-am lasat imbracata de iubire.
Da, iubesc! Si sunt mandra, chiar daca ingenunchiez in fata ei. Da iubesc, sunt sclava iubirii, ce sublim sentiment! Da iubesc, si iubirea are chipul tau…
La multi ani!

M-am mutat la tine...

Daca ma vei intreba cine sunt intr-o zi iti voi zambi, imi voi apropia buzele de lobul fierbinte al urechii tale si iti voi sopti: sunt himera care se strecoara prin sita epidermei tale, sunt femeia care danseaza unduindu-si soldurile, cu capul pe spate si parul gadilandu-i sanii, pe retina ta, sunt corpul care si-a sincronizat secundarul vietii cu al tau, sunt trepidatia care s-a ascuns in tine, prin tine. “Cum e cu putinta sa traiesti in mine?” M-am plictisit intr-o zi sa fiu eu, m-am lepadat de mine, de trupul si sufletul meu nascut pentru a te umple pe tine, mi-am facut bagajele si m-am mutat la tine. Mi-am aruncat in valiza rosie de piele roasa cateve discuri vechi in speranta ca le vom asculta impreuna in acel aparatat stricat de pe masuta ta de mahon. Inainte de a pleca am aprins focul in semineu si am azvarlit rochii, pantofi, farduri, rujuri si masti. Nu mai am nevoie de ele. Vreau sa fiu goala in fata ta, ma scarbesc machiajele pe care mi le asezam pe chip in fiecare dimineata. Am trantit usa, am pasit grabita in lift, am apasat butonul “Parter”, am iesit in strada si am oprit un taxi. Nu aveam bani, haine, bijuterii, nici chei macar nu mai aveam, aveam o valiza cu discuri vechi si un ceas pe mana pe care i l-am lasat taximetristului. Nu mai aveam nevoie de el. Ai tu un ceas alb asezat pe incheietura mainii stangi, de ce as mai avea eu nevoie de unul? M-ai asteptat in prag, mi-am pus mainile pe solduri, m-ai privit usor enervate si mi-ai spus “Mi-e atat de dor de tine!” Te-am sarutat pe frunte, ti-am pus valiza in brate si m-am asezat pe canapea. Ai ramas in picioare si mi-ai privit trupul, ai ingenunchiat in fata mea si ti-ai asezat capul pe pantecele meu. Ti-am mangaiat crestetul si, cand ai adormit, ti-am spus cu vocea stinsa “De azi sunt a ta!”. Esti ca un copil caruia trebuie sa ii spui cat il iubeti in somn, pentru ca nu cumva siguranta ca are iubirea ta s ail faca sa renunte la a mai cauta sa te aiba sau sa lupte pentru tine. De atunci ma trezesc in fiecare dimineata cu respiratia ta pe obrazul meu, iti sarut ochii, te invelesc si imi smulg trupul lenes din bratele tale. Cand ajung cu picioarele pe parchet pasesc pe varfuri ca nu cumva sa te trezesc. Imi asez camasa ta pe umeri, imi rasfat gatul cu parfumul tau, iti trimit un sarut din pragul usii si dispar. Dupa 6 ore te gasesc in fata liceului, cu o orhidee in mana asteptandu-ma. Imi iei degetele mainii drepte in palme si mi le saruti. Eu imi desfac palma si iti mangai obrajii. Imi agheti orhideeia in par, iti lipesti trupul de mine si pornim impreuna spre casa. De fiecare data cand trecem strada ma tragi spre tine si imi prinzi degetele in inclestarea palmelor tale. Cand ajungem in casa, ne descaltam cuminti in fata usii, eu fug in bucatari si tu ma urmezi. Deschid frigiderul , dar nu apuc niciodata sa cotrobai prin el, pentru ca de fiecare tu ma iei in brate si ma gadili. Cadem amandoi pe marmura rece si ne gadilam ca doi copii, pana cand ne amintim din nou ca ne e foame. Ne repezim spre frigider, eu imi torn laptele rece in castronul de sticla, iar tu iti incalzesti pizza in cuptor. Mancam pe canapea, imi iei picioarele si mi le asezi meticulos pe ale tale. De fiecare data iti termini mancarea inaintea mea. Apoi ma privesti cum mananc si te amuza teribil. Ne asezam vasele in chiuveta, ne apropiem trupurile si dansam. In zilele senine iesim afara pentru a ne plimba ca batraneii de mana, ne place sa ne oprim in parc si sa studiem cupluri de indragostiti ghicindu-le povestea. Apusul ne prinde in mansarda, eu in camasa ta, cu parul despleti citindu-ti poezii. In fiecare seara ne uitam la un film impreuna, iti place sa iti pui capul pe pantecele mele si sa te dezmierd. Cand iti incolacesti bratele in jurul taliei mele stiu ca iti e somn si ca astepti sa te sarut pe frunte si sa iti spun “Noapte buna!”. Te sarut deci pe frunte, te invelesc, ma pitesc in bratele tale si astept sa ma saruti si tu. Niciodata nu respecti ritualul. Cand astept sa ma saruti pe frunte imi spui ca ma iubesti, cand astept sa imi spui ca ma iubesti ma saruti parinteste pe frunte. Adormim dupa ce ne inclestam degetele pentru a nu ne pierde in intunericul noptii. Cand facem dragoste? Facem dragoste mereu, sub toate formele posibile. Chiar daca tu nu esti niciodata aici, si eu niciodata acolo. Chiar daca in timpul real suntem departe, ceasul nostru spune altceva.
Daca intr-o zi te voi intreba cine esti sa imi amintesti ca esti trupul cu care sufletul meu traieste in simbioza. Sunt noi, aici nu exista “tu” sau “eu”. Avem timpul nostru, realitatea noastra. Impreuna SUNTEM, separat am MURIT demult.

Leapsa. Carti

Ok am preluat leapsa de la Badafly (Manu)- (cu putina intarziere, e drept)



Citatul preferat dintr-o poezie scrisa de: Adrian Paunescu

"Si totusi e stare de veghe Si totusi murim repetat”


Poetii romani preferati: Ion Miculescu, Adrian Paunescu, Lucian Blaga, Mihai Eminescu.


Poetii contemporani preferati: Nichita Stanescu

“Ploua infernal,

si noi ne iubeam prin mansarde.

Prin cerul ferestrei, oval,

norii curgeau în luna lui Marte.



Peretii odaii erau

nelinistiti, sub desene în creta.

Sufletele noastre dansau

nevazute-ntr-o lume concreta.



O sa te ploua pe aripi, spuneai,

ploua cu globuri pe glob si prin vreme.

Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,

mie-mi ploua zborul, cu pene.



Si ma-naltam. Si nu mai stiam unde-mi

lasasem în lume odaia.

Tu ma strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,

cine-s mai frumosi: oamenii?... ploaia?...



Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,

si noi ne iubeam prin mansarde.

N-as mai fi vrut sa se sfirseasca

niciodata-acea luna-a lui Marte.”





Scriitorii preferati: Mircea Eliade, Ionel Teodoreanu, Kafka, Emil Cioran

Scriitorii contemporani preferati: Mircea Cartarescu, Paulo Coelho, Octavian Paler, Marc Levy


Ultimul spectacol de opereta vazut: nu am fost din pacate


Cãrtile preferate: Nunta in cer- Mircea Eliade, 11 minute-Paulo Coelho, Lacrimi si sfinti- Emil Cioran


Ultima piesa de teatru vazuta: Desculti in parc


Cu ce scriitori, daca unii dintre ei ar trai si azi, ti-ai dori sa fii prieten? Emil Cioran


Ce carte scrisã deja ti-ar fi plãcut sã fie scrisã de tine si de ce? Alchimistul- Paulo Coelho pentru ca insasi filosofia vietii ia chipul unui cioban care uimeste si frapeaza prin simplitate, lepadandu-se pana si de cel mai ascuns vesmant al iluzoriului firii.