Sunt cea a carei dragoste ai tarat-o in patul altei femei...

Priveste-ma, fiinta ce ma ai in tine! Priveste-ma, barbat las ce te ascunzi in adancul meu! Atat. Priveste-mi chipul dantelat de lacrimi, priveste-mi ochii goi, priveste-mi carnea frageda ce-mi tremura pe trup. Priveste-mi picioarele firave cu care fug spre tine si de tine. Priveste-mi bratele lungi care se incolacesc in jurul taliei tale, privese-mi buzele care te cauta sa-si potoleasca setea. Priveste-mi genunchii insangerati si zdrentuiti de atatea cazaturi. Priveste-ma cum inca stau in in picioare! Priveste-mi trupul bolnav si plin de cicatrici. Unde te uiti? Uita-te in fata! Sunt demna, sunt verticala barbate! Sa nu crezi ca m-ai doborat. Priveste-mi palmele cum iti iau chipul in ele si te aseaza pe pieptu-mi cald. Priveste-mi sanii plini si albi. Priveste-mi talia care se unduieste in inclestarea bratelor tale. Cine sunt? Sunt femeia ta. Sunt cea din care te-ai nascut, cea in care vei muri, sunt cea prin care respiri, cea care te va sufoca. Sunt sclava si stapana ta. Sunt copilul si sotia ta. Sunt cea care sta sub palma ta deschisa si astepata cuminte indurare. Sunt cea de care fugi in bratele altora, sunt cea in bratele careia mereu te intorci. Sunt cea care isi lipeste trupul gol de al tau si asteapta nemilosul verdict. Sunt cea care apartine tie si numai tie. Sunt cea care si-a lipit sufletul de fiecare data ca tu i l-ai scapat, spargandu-l, sunt cea a carei dragoste ai tarat-o in patul altei femei. Sunt cea care si-a curatat trupul de norori de fiecare data cand tu ai doborat-o si ai uitat s-o ridici. Sunt cea pe care o omori in fiecare clipa. Sunt cea pe care o lovesti si uiti apoi sa o mangai. Sunt cea de care te lepezi in fiecare zi, sunt cea careia ii implori amor in pragul fiecarei serii… Sunt eu, iubeste-ma doar si vindeca-ma, sunt eu, sa nu ma pierzi, auzi? Sa nu ma pierzi….