Am pierdut intr-o noapte de 13 aprilie lupta cu trupul si sufletul meu care se impotriveau sa lase posedate de iubire. Imi era frica de faptul ca imi voi pierde ratiunea, echilibrul si voi deveni sclava a iubirii, circumstantelor, si timpului care gravita in jurul nostru. Am castigat intr-o noapte de 13 aprilie un nou suflet si un nou trup. Mi-a fost frica de faptul ca vechia ratiune isi va revendica teritoriul. Nu a facut-o. Am decis atunci sa ma supun iubirii, sa ma las in voia ei, sa o fac ratiune si simtire. Stiu ca am pierdut din start lupat cu ea! In dragoste nu exista invingatori doar invinsi. Din momentul in care o lasi sa intre in tine, dragostea te poseda, musca din tine, bea din tine, te zgarie, te stoarce, respira prin toti porii tai pana cand ajungi la descompunerea finala. Si totusi stiam ca aceasta era singura mea scapare, era spectrul care facea din provizoriul meu ceva etern. Am abandonat-o atunci pe cea care am fost, pentru a putea sluji iubirea. Trebuia sa ma eliberez, sa ma lepat de vesmante si masti pentru a-mi putea pleca capul inaintea ei. Am renuntat la convingeri absurde, idei preconcepute, am acceptate relativitatea ca parte exponentiala a vietii mele. I-am promis ca ii voi fi fidela, ca ii voi implora iertarea de cate ori voi gresi sau nu, ca voi pleca umila fruntea si imi voi astepta sentinta de fiecare data cand greselile mele o vor mahni. Mi-am promis ca voi invata sa iert, sa ascult, sa inteleg. M-a invatat sa ma revendic si sa ma supun, sa ma umilesc si apoi sa fac parada din mandria mea. Nu, nu simt injosire, nu, nu simt decadere, simt demnitate pentru ca slujesc iubirea, pentru ca slujesc Divinitate intrupata in om. Pentru ca sunt sclava si stapana iubirii mele.
M-am nascut intr-o noapte de 13 aprilie in numele iubiri, mi-am amestecat sufletul cu cel pe care iubirea mi l-a dat si am devenit noi. M-am nascut intr-o noapte in numele eternitatii, m-am lepatat de carnea putedra si m-am lasat imbracata de iubire.
Da, iubesc! Si sunt mandra, chiar daca ingenunchiez in fata ei. Da iubesc, sunt sclava iubirii, ce sublim sentiment! Da iubesc, si iubirea are chipul tau…
La multi ani!
nu fii niciodata mandra ca iubesti, pentru ca iubirea umileste... asculta ce-ti spun; si nu-i fi niciodata fiodela, pentru ca ti-o iei
RăspundețiȘtergeresi bine ai venit pe la mine
k
:) inteleg ceea ce spui si oricat de mult mi-as dori, nu te pot contrazice. Dar mai vreau totusi sa pastrez o urma de speranta si sa-mi rezerv dreptul de a crede ca poate fi altfel...
RăspundețiȘtergereMultumesc!
imi place mult cum scrii...inaltator...
RăspundețiȘtergereeu vreau sa cred ca nu iubesc persoana ,ci sentimentul.
Oamenii se schimba,trec,vin,te inalta si te coboara,te amagesc si dezamagesc.
Regreti,suferi,te simti umilit.....insa dupa un timp o iei de la capat,caci viata e,in final,un ciclu infinit de prea multe "iubiri".
Nimic nu te inalta,insa, mai mult decat sentimentul de a iubi,de a simti fiorul primei iubiri si a te refugia in propria-ti iubire.IUBESTI un om,iubesti o zi cu soare,iubesti o ploaie,iubesti o floare....iubesti,iubesti,iubesti..... Parerea mea e ca ,iubirea sta in noi si nu in cel de langa noi....iar atunci cand ne indragostim ,stim ca sufletul nostru o ia de la capat....
ps: eu inca imi revin dupa o mare dezamagire si astept ca ,cat de curand sa o iau de la capat...
@ Raluk: Iti multumesc Raluk!
RăspundețiȘtergereSi ai dreptate. Oamenii se schimba, oamenii au fruntile infierate de cuvantul "PROVIZORIU". Insa tocmai de aici vine frumusetea iubirii, din a fi capabil sa iubesti ceva ce va muri. Nu e lucru usor sa iubesti ceva ce va avea finalitate, nu e usor sa investesti in ceva care stii ca e sortit mortii. Insa dincolo de provizoriul din fiecare, putem sa intrezarim orizontul eternitatii. Iubirea este samanta eternitatii in carne. Iubind un muritor il infasori in aura nemuririi.
Si iata o cale de mijloc: sa iubim PERSOANA de dragul IUBIRII, deci nu iubim sentimentul iubim persoana dar nu iubim de dragul de a fi iubiti ci de dragul iubirii.
E adevarat si faptul ca iubirea sta in noi, doar ca, vezi tu, e nevoie de cineva care sa o trezeasca, sa o exploreze.
P.S Nu stiu cum e sa pierzi pe cineva, nu am cunoscut inca moartea iubirii, si cred cu taria, cu toate ca suna infantil, ca iubirea pe care o simt acum e pentru totdeauna. Chiar daca "totdeauna" e doar o clipa. Stiu insa cum e sa pierzi, si stiu cum e sa iti simti iubirea ranita, cunosc si frica de a omora iubirea din cel de langa tine. Cred insa ca iubind, inveti. Si ca nu trebuie sa plangi iubirea pierduta. Iti vei reveni, si vei iubii din nou, altfel si totusi esenta va fi aceeasi. Trebuie sa te simti privilegiata ca ai iubit, indiferent de cat de mult suferi acum. Nu multi cunosc adevarata dragoste, iar daca tu ai cunoscut-o nu o plange, invata din ea sa fi mai "om" decat altii.
"De aici vine frumusetea iubirii, din a fi capabil sa iubesti ceva ce va muri. Nu e lucru usor sa iubesti ceva ce va avea finalitate..."
RăspundețiȘtergereNu sunt sigur Andrada daca subiectul vizat este omul, cainii sau pisicile, insa e clar un lucru:
o asemenea perceptie mai repede te apropie de zei decat de bipezi culturalizati sau simplu educati!
Ce sa zic, ne-rostirea, ne-reprezentarea, micimea spiritualitatii proprii, teama de necunoscut, de intrebari ori imposibilitatea iubirii dintre sex-comunicare-respect, ne fac(Ii FAC)pe multi sa sucombe.
Pretentiile, tentatiile, ambiguitatile, visarile abstracte,spiritul de turma continua sa faca ravagii prin fiinta asta a noastra.
Iubirile m-au facut un titan (fara"r":)))iar Prostia asta hartuieste unde vezi cu ochii...
"Sa iubim PERSOANA de dragul IUBIRII, deci nu iubim sentimentul iubim persoana dar nu iubim de dragul de a fi iubiti ci de dragul iubirii"
Vezi tu, nu poti vorbi cu INFANTILISMUL(NE-Educatia)in asa Fel sa le poti infrana "prostituarea"recrearii sentimentului..., admitand, inaintand daca vrei Iubirea de dragul IUBIRII!
De dinainte de Hristos nu am luat in calcul OBSTACOLELE. Asa ca ne ramane, cum am mai scris:
Agitatia pe post de Traire..., dar si bucuria sa simt(uneori)ce-mi transmiti tu.... acum!
"Cine nu risca tot pentru iubire este un fraier"
RăspundețiȘtergereSa inteleg ca ale mele criterii ma duc in continuare spre NE-SIMTIRE.
Iar daca....as fi in stare si sa omor pentru ca nu doresc sa sfarsesc ca fraier, e vina mea!?!
O prima concluzie ar suna cam asa:
Primul Ne-fraier al tarii va muri FRaier .
Unde mai pui ca am si Voltajul de partea mea...:))
Iar asta e un balsam pentru un popor. Este o mantuire, din pacate pe dos:
RăspundețiȘtergere"Unica mediocritate injustificabilă e mediocritatea iluziilor"
Daca mai pui si tabloul intreg al Dorintelor in acest sens(INVERS)vom vedea Adevarul, Regula, Multimea, iar Exceptia(IUBIREA)cum se prabuseste.
98% din criteriile realizarii ei, sunt impotriva Ei. A ajuns ca natia, avand placere de a-si traia craca de sub picioare, pentru Ca e corect asa, dar si frumos(groaznic). Are Chilian un sonet:
"A fugit chiar si arcasu' nimeni nu mai vrea nimic" E capodopera aia
„Ce sa zic, ne-rostirea, ne-reprezentarea, micimea spiritualitatii proprii, teama de necunoscut, de intrebari ori imposibilitatea iubirii dintre sex-comunicare-respect, ne fac(Ii FAC)pe multi sa sucombe.”
RăspundețiȘtergereOare ne fac, sau ii fac? Mi-a place sa cred cu tarie in sintagma „ne fac”. Mi-ar place sa ma inscriu, alaturi de tine, in categoria celor diferiti de multimea mediocra. Pentru a te ajunge pe tine pe scara spirituala mai am totusi de urcat, dar ma voi stradui, promit!
Iti multumesc ca pleci privirea asupra bucatilor din mine pe care le hasurez pe hartie.
Nu-mi amintesc sa fi intalnit vre-un om, care nu numai sa-mi inteleaga simtamintele, ci sa le traiasca. Nu-mi amintesc sa fi intalnit un om care sa-mi inteleaga delirul si sa poata sa se scufunda in agonia mea de femeie „timpurie”.
Imi cer scuze pentru sintagma „om” stiu ca e neportivita..
Doar ca nu stiu cum sa-ti spun inca..
Poate ma vei ajuta tu..
Te imbratisez...
:)) ai o sustinere foarte solida
RăspundețiȘtergereei, oricat ne-am invarti tot in capcana relativitatii cadem. Nu-i asa?
Exista totusi un lucru nepatat de relativ
Iubirea... Din pacate tot ce deriva din ea si tot ce o imbraca e relativ.
Cata dreptate ai...
RăspundețiȘtergereStii ce e ciudat?
Ca inainte de accepta un lucru il nega din strafunduri, ca inainte de a construi un lucru in distrugem, ca inainte de a saruta carnea o lasam sa putrezeasca, ca inainte de a mangaia intoarcem cutitul in rana.
De fiecare data cand simtim un lucru, facem toate acele lucruri care ne contrazic sentimentul, ca toate criteriile plamadirii unui lucru sunt in prima instanta, impotriva.
Sau poate nu...
Ce pot sa zic, EMOTIONANT !
RăspundețiȘtergereNu de multe ori in viata avem impresia ca ele cuvintele, gandurile, sunt prea sarace.
Pentru ca poti transmite o asemenea vibratie, asa ceva intra in categoria Divinului.
Iti multumesc ca existi,,,,
ps Nici n-am avut timp sa ti explorez ultimele simtaminte asternute.. m-am grabit sa iti multumesc. Si nu cred ca am reusit, simt ca e prea putin.
Revin
"Inainte de a mangaia intoarcem cutitul in rana"
RăspundețiȘtergere"Ca inainte de a saruta carnea o lasam sa putrezeasca" ! ! ! !
Asemenea remarca, de fapt o reprezentare fidela a atitudinii relationale cotidiene, o recunosc si o identifica undeva la 20% din populatie. Mirarea/Minunea vine de acolo, din faptul ca oficiali importanti, personalitati,oameni marcanti(pseudo-adulti)NU o vad!!!
NU o identifica, chiar daca exista o parte ce o neaga(in proasta lor crestere)
Semnele acelea ale exclamarii au fost plantate pentru imi exprima Uluiala ca la asemenea varsta poti identifica ACEST COMPORTAMENT REPETITIV AL ROMANULUI. Si pentru ca.. Iubirea este atat de boicotata de comportamentul si perceptiile noastre: varza & haotice
Ai reusit, ce poate fi mai frumos si curat decat sa te afli in fata unei persoane care iti multumeste stangaci si simplu, cu precizie si totodata complex?
RăspundețiȘtergereNu cred ca este ceva care fascineaza mai tare decat stangacia, in forma ei pura si neslefuita, acea emotie, ezitarea pe care o simti cand vrei sa spui ceva si ai impresia ca e prea putin, ai impresia ca nu e cu putinta sa traduci in cuvinte bucati de simtaminte.
Asta imi transimti tu mine acum...
Si e frumos, al naibii de frumos...
E inaltator...
Stii.. eu am o mica "teorie" departe de a se identifica cu vre-un fel de certitudine. Exista trupuri tinere si trupuri batrane.
RăspundețiȘtergereExista trupuri tinere cu invelis de staniol si putedre pe dinauntru, dar se numesc tinere pentru ca undeva, candva omul a hotarat ca trebuie sa traiasca in timp, undeva omul a alunecat in provizoriu, lepadandu-se de eternitate. Exista trupuri tinere pline de balsamuri pe care le numim tinere pentru ca sunt tinere, pentru ca nu au nimic murdar si vested inauntru. Exista trupuri batrane care ascund sub hartia pe care timpul a trasat riduri carne fragila scaldata in sange cu miros de lut umed, pe care le numim totusi batrane penru ca undeva, candva omul a decis ca timpul il defineste si s-a inscris in tiparul sau absurd. Exista si trupuri batrane pentru ca sunt batrane, pentru ca totul este putred in ele.
Si mai exista ceva, obsesia noastra de a ne identifica cu cifrele. Si ne mai plangem de provizoriu, cand ne fapt il aducem la rang de sfant. Ne plangem de provizoriu cand omoram eternitatea din noi in fiecare clipa spunand: "Ai 18 ani deci esti tanar, ai 58 deci esti batran."
Eu nu cred in varsta, eu cred in suflet...
Cat despre personalitati, ma abtin, ce rost are sa murdarim comunicarea noastra atat de frumoasa cu bucatile acelea putrezite de carne?
...Nu stiu ce varsta am cu adevarat, daca calculez cati ani au trecut din 1 ianurie 1993 imi ies vreo 17. E doar trupul meu cel care se incadreaza in aceasta varsta. Sufletul, nu stiu. Mi-ar placea sa am inocenta unui copil deabia iesit de sub protectia lichidului amniotic, surasul unuia de 1 ani, si stangacia unuia de 2. Trupul unei femei de 20 de ani, si fata unui copil de 14, si seninatatea unui om de 70 de ani.
Cred...
Iarta ma, dar inca nu pot..,am "un organ"prost am o fixatie(si vad ca nu scap de ea!)care refuza sa perceapa ca un copil poate vedea atat de minutios
RăspundețiȘtergeretrairile, sentimentele, incercarile de evadare ale Sufletului, dintre organele mult mai importante precum stomacul, creierul, limba etcetera.
Scuza ma, dar la o exprimare de genul:
"Nu cred ca este ceva care fascineaza mai tare decat stangacia, in forma ei pura si neslefuita"
inseamna nu numai ca VEZI, dar crezi de cuvinta sa REZOENZI cu ceea ce este autentic. Un esential care lipseste dupa parerea mea enorm!!
Nu este frumos dialogul nostru (sau interesant) pe cat se atinge(!!) Esenta lucrurilor.
Sensul este re-valorizat, scos din paragina cotidiana, a plictisului, a banalului, al subtirimii, necredibilitatii chiar al lui!
Iaca-ta de ce simt ca o Zi poate fi Frumoasa.
Sa vezi scris(sau ma rog sa auzi)"E inaltator" depasesete granita magulitului, dar mai ales "multumescului" de complezenta, de bun simt si alte d'astea la norma, in familii, in conventii, in bloage etch:)
:)Oi fi vrut sa scriu ROENGEN?!
RăspundețiȘtergereAm sa iti fac o marturisire, care ma rusineaza un pic: am si eu un "ceva" implantat in fiziologia mea care inchide cu cheia lacatul imposibilului de a intelege cum exista oameni, pardon SUPRAOAMENI care pot indragi inocenta si stangacia unui copil, care se pot scalda in sufletul lui si pot sa-si vada trupul prin apele sale stravezii. Imi e greu sa inteleg, sa accepta ca exista fiinte care vad frumusetea intr-o piatra inca neslefuita, intr-o piatra peste care raurile vor trebui sa curga pentru mult timp inca pentru a ajunge o la forma sau finala, daca exista vreo finalitate.
RăspundețiȘtergereUite ca exista.. Aici
Si spun aici pentru ca nu-mi e frica de departe..
"DACA"
RăspundețiȘtergereDaca zic de senzatie de nod in gat sunt prost, daca-ti spun ca esti mai mult decat un copil-adult la un loc exagerez,
daca iti zic sa termini cu "piatra" si "lutul" par banal, daca vreau ACUM sa te imbratisez par obsedat sexual:)
Daca iti spun ca ai acea sclipire divina si in care doar CATIVA dintre pamanteni(?!) pot simti ca Traiesc si Vibreaza sunt nebun, cu acte in ne-regula......pe bune!!
Nu e stangacie de copil, e Gratie... cu care ma mandresc!
E o imbratisare cum orice Om si-ar dori! De ce?
Pentru ca e atat de complexa, de pura, si atat simpla, intrucat orice om s-ar simtii....
cel mai inalt cu o asemenea energie, cu o asemenea caldura.
Caldura Sufleteasca
http://fly2sky-aripideganduri.blogspot.com/
RăspundețiȘtergere