Daca as putea sa ii smulg durerea din privirea, mi-as ascuti cu ea unghile si cu taisul lor mi-as batjocorii carnea mucezita in fragezimea ei. As trasa de-a lungul gambelor linii paralele infingandu-mi buricele degetelor in straturile subtiri ale epidermei. Mi-as plimba palmele alene pe genunchi, pulpe, iar cand as ajunge in dreptul coapselor le-as penetra cu degetul aratator pe care l-as roti violent inauntrul lor. Apoi cu sangele conturandu-mi degete, adapostindu-se in podul palmei, mi-as desena neputinta pe pantece reprosandu-le infertilitatea. Cum pot sa-mi port inauntru-mi pantecele si sa nu mai fiu viata? Mi-as sculpta sanii apasadu-i cu monturile-mi umede, si i-as omoara in stramtoarea pumniilor mei aflati in spasmele durerii. Cu apa si sangele curgand-mi siroaie pe trup, curatand superficial urmele din sangele periferic deja uscat, mi-as izbi trupul de perete si gandurile de tavan, inghesuind-mi umerii in gura si sfasindu-i cu dintii imbracati in rosu si alb. As suge sangele din craterele de pe umeri si l-as scuipa scarbita pe parchet. I-as aduna toata durerea in ochii mei, scobindu-mi retinele si apoi, cu retinele scobite, mi-as privii resturile de trup. Mi-as franjurii cu salbaticie pielea de pe brate si as lipi franjurile la loc cu saliva. As cobora incet, incet de-a lungul peretelui iar cand trupul mi-ar fi culcat pe jumatate, mi-as apasa pieptul cu genunchii pana cand as patrunde in interoriu-mi si mi-as maruntii plamnii, inima, rinichii..
Daca as putea sa conving durerea sa-si iasa din trupu-i slabit, i-as oferi trupul meu ca culcus. Mi-as tara carnea sculptat in sange si rani si m-as aseza la talpile lui. As rupe bucati din trupu-mi si i-as acoperi ranile. Le-as fixa cu buzele mele si apoi le-as linge pentru a astampara durerea deprinderii din mine si integrarii in el. Cu sangele-mi din palme i-as manji ochii si gura pentru a putea privi fara de durere si pentru ca vocea lui sa nu mai cunoasca ecoul suferintei. M-as plimba cu pantecele-mi pe trupul lui, i-as fi suflare si viata. I-as strange genunchii intre genunchii mei zdrentuiti si, presandu-i cu putere, as lua toata durerea in picioarele mele pentru ca urmele lui sa nu aiba sa nu mai cunoasca conturul sangelui. M-as sprijini de trupu-i si m-as ridica pana cand fruntea mi-ar ajunge in dreptul gurii sale, mi-as lipii ranile de ranile lui pansate cu carnea mea si as lasa trupul meu sa se goleasca de apa pentru a sterge cicatricele vechilor suferinti. Mi-as inclesta bratele in jurul taliei sale si as astepta resemnata sa ma sting sub mantia de rosu a acelei suferinti organice si mult prea adanci. Cu cea din urma forta mi-as impaturi sufletul si i l-as aseza in palme. L-as lasa sa ma imbalsameze sau sa ma imbrace in pamant.
Daca as putea sa-i platesc durerea, i-as fi martir… doar sa nu-i simt sufletul plangandu-mi pe tample.
„Esti atat de tacut azi...”
